borna de la hotarul începutului spre tine
- citită invers -
mă împarte în două gravitații
una dornică să-ți intersecteze gândul
c-o poftă acaparatoare
alta bucuroasă de-a te privi
singuratică
nesăturată de cel de-al nouălea cer
al lumilor tale
nu sunt îndeajuns atâtea răsărituri
întâlnirea dialogului tău cu tine
naște război și pace în tot atâtea povești
câte inimi deschizi spre suspin
oricât te-aș dori pentru mine
(cu spaima celei mai acute gelozii
singura clipire vădit rațională
în nesăbuita mea dragoste)
rămân vrăjită de arderea însoririi tale
plină de inocență
care adună toate răsuflările
la borna de unde începe cerul spre albastru
dăruiește-ți raza zborului
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.