Motto:
"Izvoarele s-au luminat și sună
Oglinzile ritmându-și-le-n dans
Și brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un amețitor, sonor balans"
Prin clarul albăstriu al dimineții,
Coboară o invazie de stele
Și-arată-oglinzilor privirii mele
Tărâmurile unde dorm nămeții.
Șoptește deslușit brădetu-n ramuri,
Când cată seva caldă în pământ,
Cu zbor legănător, pe cai de vânt
Deprinși s-alerge dezlegați de hamuri.
E viu, chiar dacă povestește-a iarnă.
Pe cărărui cu pânze tari de gheață,
Încarcă sănii cu tămâi de viață
Cât se preumblă-n codru și se-ntoarnă.
În matcă,-un râu înșiră nestemate
Cu umbra-naltă-a muntelui pe față,
Iar sclipitoarea-i apă săltăreață
Adună basmul gerurilor toate.
E-o albă feerie care-ntinde
Impetuoase mâini spre-un rai lumesc,
Pictat de un penel dumnezeiesc
Cu versul rugăciunii din colinde.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.