puțin sânge rădăcinii să ne hrănească
uimiți, privim cerul ca o pată rosie
care se desface în milioane de gânduri
si ne oprim într-un prezent inexistent
mâinele mă caută pipăind forme
admiratorii tot mai puțini mătură parcuri
într-o neapărată tulburare insist
să nu mi se fure frunzele vestejite
noaptea, pe chipul meu transfigurat
citeste poezia tristeții fără îmormântare
nu vreau o cruce cărată de doi hasini
îmi ajunge să fiu un breloc pentru
cheile inimii voastre
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.