În ochi c-o-albastră vară plângătoare,
Așteaptă lângă scrinul cu povești
Și parcă înnorări dumnezeiești
Îi scutură pe aură ninsoare.
O dată-i râs, o dată-i mângâiere,
E leagăn, giumbușlucuri și suspin
Ce-l fură pe nepotul ei mezin
În lumea cu-nfloriri la butoniere.
O-ntreagă primăvară-ntr-o odaie...
Ecouri glăsuind a pitulici
Înalță-o hărmălaie de pitici
Pictați pe-un cer de zodie bălaie.
Prea ostenit de-atâta ciripire,
Se furișează îngerul din joc
La piept amirosind a busuioc,
Cu pleoapele în vis și odihnire.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.