Ai pus ofrande pe-un butoi dogit
Demult, demult, de când l-a construit
Un amărât ce nu era dogar,
Dar l-a urcat, cu grijă, într-un car
Pe care îl trăgeau, alene, boi
Ce-naintau, dar numai înapoi.
Și-a fost butoiu-acesta premiat
De se simțea ca moțul amplasat
Pe un ceva și mare, și maro,
Dar câți ca el s-au ridicat? Ohooo!
Acum, dogit cum e și premii ioc,
Se duce, pleacă, iese dintr-un joc
În care tu rămâi c-un gust amar,
Căci prea îl transformaseși în altar.
1 aug. 2022
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.