Azi-noapte, Anul nou
A dat buzna-n casa mea,
Fără nici un nou cadou,
Decât - ca și-acum un an -
Erau doi amanți -
Doi amanți ca două turturele...
Erau doi amanți,
Dar păcat, că nu prea aveau sfanți...
Doamnă,
Versurile mele,
Nu sunt șiruri de mărgele
Și nici pietre nestemate
Stâng, drept...
Stâng, drept
În pas de marș
În pas de zbor
Noi suntem azi ce-am fost și ieri
Și ce vom fi până la moarte -
Suntem creștinii pivnicieri
Ce-n jurul butiilor sparte,
Ieri -
Pornit în descifrarea unor semne de-ntrebare -
El pășea cu maiestatea unui tânăr înțelept
Pragul vechilor legende
Când știu ce-ai fost și cine ești
Nu-ți cer să-mi jur că mă iubești...
Nu-ți cer nimic din ce-ai jurat
Celor care te-au blestemat
Sub bolțile de trei ori milenare
Închis ca-n propriul meu mauzoleu
Transcriu pe pergamentul veșniciei
Ecoul preistoricului vers
Frumoasa mea necunoscută, cu ochi satanici de Irod,
Cu părul despletit în două, taman ca Cleo de Merode,
Când te-am zărit întâia oară, gătită-n roșu-aprins, pe pod,
Ca-ntr-o estampă colorată, domnița unui Voievod,
Degetele-ți smirnă și tămâie
Și sub gene ochii-ți negri, goi,
Nu mai simți de-acuma nici durere
Și nici milă pentru noi....