Peste fereastra mea -
De la hotel -
Mă cert mereu cu murmurul rebel
Al Cernei -
Ce voluptoase-s ploile de vară!...
Sunt veșnic calde și catifelate
Ca brațele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleași biblice senzații repetate
Azi-noapte când Anul nou
Dădu buzna-n casa mea
Fără nici un alt cadou
Decât - ca și-acum un an,
Idila noastră-a fost, iubito,
Așa de ștearsă
Și banală,
Că parcă nici n-am fost trăit-o
Eu sunt porumbița cu aripi tăiate,
Sunt pasărea mică ce cântă și minte,
Eu sunt un crivăț rece și-un băltăreț fierbinte
Ce moare-n zori de ziuă și-nvie pe-nnoptate...
Fecioara neagră și buzată,
Ce-ți intră-n casă nechemată,
O știți cu toții...
E fecioara
Casă veche, casă mică
Parcă tremură de frică
Să nu cadă pe trotuar...
Lângă ea un felinar.
În cinstea plictiselii mele
Voi da la noapte un banchet
Cu versuri,
Muzică
Ha, Ha!... Ce faliment fraudulos
Ne-așteaptă poate chiar în astă-seară!...
Eu, nu mai sunt nici tânăr,
Nici frumos;
Din Orientul plin de soare,
De flori,
De fructe aromate
Și de povețti neterminate,