Eram plină de tine
ca de întreaga bogăție a grădinilor.
Din părul, frunzar auriu de povești,
se netezeau în apropieri gândurile îndrăgostite de bucurie.
Chemările erau pline de vești!
Te priveam cu ochi de mângâieri
și mă auzeau licăririle dulci:
Ești frumos ca o duminică!
Din așteptare, ce te ridică?
Chitară, aveam corzi în fiecare deget,
intonam imnul merelor coapte,
din care mușcai hapsân cu dor și nechezat
să îți astâmperi dorul de lună,
să ne fim icoană zi și noapte!
Aveam raze, ne petreceau din cap și până în picioare
și dincolo de gutuile aromate,
să ne culegem din palma Domnului, ofrande pentru eternitate.
Aveam ani, poezie și vorbeam fără cuvinte, dăruindu-ne unul altuia,
fără ca vreo pupăză, vreun arici să ne știe.(8.10.2022)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.