Și a zburat ca un cuțit, oglindă, ce a tăiat în sensuri drumul drept,
ușor, ușor, a reușit să-mi prindă
ferestre-n raiul care crește-n piept.
Poate că e o îmbăiere în izvoare,
Zicea că fusese nevasta lui în altă viață,
dar perechea din ecran
s-a pierdut printre blocurile turn.
O urmărea pe harta înserării,
Îmbrățișarea naturii umane
Am îmbrățișat cireșul pe după soare
și el mi-a șoptit ritualic:
din frunze, fii trup, am o foame de raze ca de lup,
Mă feream de șuncă, de șorici cu unt sărat,
să nu se adune pe șolduri,
sau prin alte locuri
care nu ar fi scăpat de vederea ascuțită a vânătorului
În liniștea serii
Mă odihnesc în lungul unui gând
neatins de unghia vânătorilor de vise.
Beau un strop de sunete din armonia anilor 60
Sâmburi
Mă întreb cât din tine este cu mine
atunci când suntem unul cu altul,
unul în altul ca o cheie într-o ușă.
Melodia aceasta îmi amintește de timpul acela
în care intrasem cu ochii, zeități înaripate,
pe calea alipită de albastrul sufletului.
Melodia aceasta are chipul margaretelor așezate la vegheatul verii împurpurate de doruri.
Așa îi place să umble,
sau poate că doar are nevoie de mărturii ale intrărilor și ieșirilor din templul toamnei.
Așa îi place să grăiască,
sau poate doar așa se ține pe sine în palme,
Mi-am scris niște scrisori în trecut,
serate pentru mitra zâmbetului.
Le-am citit la gura baloanelor
care șuierau drăcoase despre școala răbdării.
Înaintare
Dacă o iubești, ia-o de viață și de moarte,
i-am spus privind în mine ca într-un abis
în care cădeam nesprijinită de aripi.