Și am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu pașii apasați în așteptare,
Am ascultat cum trece viața albă,
departe de chemările plenare.
Din tot ce s-a-ntâmplat în umbra serii,
Cu spovedanii scrise-n temple vii,
Am prins c-o mână anamneza verii,
Rostogolind în clipe tot ce se rosti.
În ziua aceasta, vamă lumii pe-nserate,
Aș pune-n fotoliu magia vremilor curate,
Când traversam prin ploi și frig băltoaca,
De mână cu mama, cu tata, cu toaca.
Nu îți cânt ca Zavaidoc să te prindă-nfrigurarea,
Nici nu mă rotesc în loc, să răsară-n prag mirarea,
Nu-s Dalila sau vreo divă care să danseze goală,
Sunt vacanță pentru suflet, soarele îmi stă în poală.
Iarna se lungi pe luncă,
Apa-i spală fața rece,
Stele peste văi aruncă,
Prin ea, omul vrea, nu vrea, tot trece.
Doamne, leagă și desleagă,
Doamne, coase si descoase,
Tu știi cum să ții întreagă,
Inima-ntre stele, oase.
Toamnă, miere arămie,
soarta, omul nu și-o știe,
Pe cale
Mreană, mreană, năzdravană,
Fiica Domnului, Ileană,
ai trecut pârâul clar,
Adevărul
Din adevărul ce trăiește-n tine,
din al vieții mers,
arată-mi totul,vers cu vers,
Nădejde
Măi, bădie, ochi frumoși,
viața, în priviri, o coși,
ungi cu miere buza mării,