CA FLOAREA DE CAIS
Sunt trist ca floarea de cais
Când simte c-o sărută vântul,
Şi că se-apropie pământul
Cu nesfârşitul paradis.
Mă doare din adâncuri timpul
Ce nu-l mai am să te iubesc,
Şi ştiu că n-am să te găsesc
Când voi recâştiga Olimpul.
Corăbiile se duc şi vin
Purtându-mi visele spre zări.
În gândul meu se-aud chemări
Spre templul căruia mă-nchin.
Atunci, deodată pocăit,
Îmbrac o rasă monahală
Şi urc pe cea mai ireală
Potecă înspre infinit.
Se pare că aşa mi-e scris,
Să te iubesc necontenit,
Şi te iubesc cum n-am iubit.
Sunt trist ca floarea de cais.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Privea adanc, in ochii de jais,
Urcand cu vis de-ambrozie divina.
Aici, cand vantul zbate-o floare de cais,
Un tainic greir, se inchina.
Th3Mir0rr
th3mirr0r
vineri, 08 mai 2015
O poezie superba.Iubiti, iubiti ,iubiti si veti ramane vesnic tanar.Spiritul conteaza.
ALapis
marţi, 21 aprilie 2015
Melodie , curgere lina ...deosebita poezie .
Adina Speranta
marţi, 21 aprilie 2015
foarte frumoasa...
danab
marţi, 21 aprilie 2015
Frumos .
Ma bucur.
Te astept cu drag.
CRITICUL BLIND
luni, 20 aprilie 2015
Frumoasă...foarte frumoasă
mirimirela
luni, 20 aprilie 2015
Superba chemare,revelatie,nu stiu cum sa-i zic!
SAlecsandru
luni, 20 aprilie 2015
O poezie lirica foarte frumoasa...
alex
luni, 20 aprilie 2015
Andrei, un poem deosebit. multumesc
rebeca
luni, 20 aprilie 2015
ca de obicei..suna minunat!
petrica_c
luni, 20 aprilie 2015