Ca-n fața unei pânze ne-ncepute,
Stau astăzi - pictor al înseninării -
Pe balustrada cea albastă-a mării,
Mult evadată-n valuri și volute.
În solitudinea acestei ore,
Adâncul, fulgerat de o văpaie,
Absoarbe răsăritul și-l înmoaie
În tremurate unde incolore.
Tăcerea umple gândul, cum sclipirea
Încarcă trupul mării cu sidefuri,
Ca vraja din perlate reliefuri
Să limpezească-n zări nemărginirea.
Miroase a leandru și a pace
Din palma unei brize iluzorii,
Deschisă larg spre-nalte promontorii,
Cu șarmul mângâierilor stângace.
Un albatros, cu aripi desfăcute,
Coboară dinspre cer, ca o lumină,
Iar eu suspin în liniștea marină,
Ca-n fața unei pânze ne-ncepute...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.