Sunt culegătorul de spice.
Tu singură ai ales câmpia
ca loc de mântuire.
Mâinile noastre
erau ca doi bulgări de foc
şi pâinile se coceau
înainte
s-ajungă pe vatră.
Creşteau odată cu iubirea,
cu lăsarea serii
şi-atunci deveneam însetaţi
şi flămânzi
două inimi pârguite de dor
cu boabe de aur
încolţite în suflet
ca o câmpie lăsată să rodească
în slavă.
Sunt culegătorul de spice
şi tu vii
ca o pasăre rară
să ciuguleşti temătoare
din palma unui vis lăsat să-nflorească....
2 august 2013
vezi mai multe poezii de: valery
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.