Când priveam spre o frunză, tăcut,
Am simțit că mă-ntorc în trecut
Și sunt cel ce-ntr-o seară cânta
Spre o stea, iar privirea-i ardea.
Ce cântam, nu mai știu să îți spun
-Amintirile-n timp, mai apun-
Dar că steaua, de sus, mă privea,
E-n adâncul din inima mea.
Am zburat ca un cântec apoi
Și-am trecut printr-un cer plin de noi,
Mângâind ani-lumină în zbor
Ce trecea veșnicii de amor.
Cu penelul de fulger am vrut
Să te scriu ca pe-un cântec tăcut,
Neștiut și spre ceruri trimis
… când te-am scris pe o frunză de vis.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.