Azi pot iubi și cerul și pământul
Din care tu ai renăscut din moarte,
Mă tem de ploaie și când bate vântul
Că într-o zi departe-o să te poarte.
Nu-mi las credința veșnică sub soare
Să traverseze tot nemărginitul,
Acolo unde amintirea doare
Aș vrea să îmi cunosc cândva sfârșitul.
Căci din iubire s-a născut durerea
Și nu-ncetez a renunța vreodată,
Iubind seninul, rana și tăcerea
Voi rătăci cărarea cea mai dreaptă.
Azi pot iubi și țărmul dar și marea
Chiar dacă uneori nu-i simt chemarea!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.