Uscat e pământul
fără dâre adânci
când paşii-s uitaţi de seminţe...
degeaba vântul
împrăştie ploi
când nisipul doar curge
(cuvinte) prin noi...
încuiat e şi cerul
fără urme de zbor
când răbdarea nu-i prinsă de aripi,
iar timpul încremenit
fără sens
nu-şi aminteşte să treacă...
secundele curg sacadat
reflectări
ce leagă ca marea nisipul
de mal...
nu timpul trece,
ci înţelesurile ne fac
pe noi să trecem prin el,
călători de cuvinte
prinse-n sensuri adânci
prin istorii de vremi...
Drum după drum,
îmţeles cu înţeles,
mereu trecători
însetaţi de credinţă-n culori...
căci numai cu rost de culoare
curcubeul poate fi cu adevărat
sărbătoare!
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Gerra, mulţumesc pentru cuvintele aşa bogate.
de noi depinde ce făurim cu vederea, cu vibraţiile atingerilor timpului, e adevărat şi frumos totodată. uneori e mai greu să (s)pui în cuvinte emoţiile revelate de batăile ceasurilor prin care trecem plini de bucuria unor înţelesuri adânci... dar ele emoţiile există şi bucuria la fel, tot mai multe, tot mai mare...
mulţumesc, cu toată emoţia încă unui timp minunat dăruit mie, aici, de voi toţi.
adina coltea (autor)
duminică, 06 septembrie 2015
Noi, ca ființe infinite ce suntem , vibrăm pe corzile eului arcușul timpului în caleidoscopul nenumăratelor prezențe ale noastre în respirația acestei dimensiuni! Și în funcție de filtrul folosit aceeași atingere poate fi fabulos de bogatăă sau ternă! Suntem făuritori, pupila de privit minuni e în arsenal - depinde de noi să o folosim! Curcubeică călătorie Adina, și adevărată! Cu drag.
Gerra Orivera
sâmbătă, 05 septembrie 2015
mirela, apreciez mult trecerea ta.
andrei, zâmbesc! poate eram prea concentrată să biruesc ceva la tema săptămânii, poate şi ideea care mă urmăreşte într-un fel serios, dar oricum e bucuria curcubeului! asta e ideea trecerii noastre, rostul de a fi, de a culege culori, de a înţelege sărbătoarea bucuriei ca pe un legământ cu sufletul, de-a lungul timpului întreg...
zâmbesc, andrei! cum altfel? :)
adina coltea (autor)
sâmbătă, 05 septembrie 2015
Interesanta viziunea ta asupra trecerii noastre prin timp. Poezia ta are mereu aplicat abtibildul "cuvintelor", sunt mereu prezente in ea, iar asta denota o preocupare profunda pentru ceea ce da sens in orice gest. Dar e una din putinele poezii unde nu am regasit zambetul pe care-l stiu prezent mai mereu... Cum de nu ne-ai zambit...? :)
andreionthepoetry
sâmbătă, 05 septembrie 2015
Frumos....
mirimirela
sâmbătă, 05 septembrie 2015