Prin clăi de fân respiră vântul
Un suflu galben de căldură
Şi se usucă iarba-n crânguri
Şi florile în bătătură.
Cad fluturii din zbor sleiţi
In lanurile mari de spice
Îar îngerii cu lumânări
Cobor la ceruri să-i ridice.
Prin rugurile dulci de mure
Șerpii ridică limbi de foc
Nu-i pui de broască în pădure
Nici vite nu-s în iarmaroc.
Pe laviţă nu-i apă în ulcioare
N-a mai plouat de vreun an
Arde ţărâna albă sub picioare
Şi se aprind iţarii sub suman.
Pe uliţă dansează paparude
În ritm demonic ca de iele
Cobind că-n cer şi pe pământ
Nu vor mai fi râuri şi vâlcele.
În sat und’ se sfârșește veşnicia
Seceta este un semn fatal
C-a început deja apocalipsa
Căldurii la nivel global.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache