Căldura globală - Marin Mihalache
Poezie adăugată de: marin.mihalache

    marți, 19 iulie 2022

Prin clăi de fân respiră vântul
Un suflu galben de căldură
Şi se usucă iarba-n crânguri
Şi florile în bătătură.

Cad fluturii din zbor sleiţi
In lanurile mari de spice
Îar îngerii cu lumânări
Cobor la ceruri să-i ridice.

Prin rugurile dulci de mure
Șerpii ridică limbi de foc
Nu-i pui de broască în pădure
Nici vite nu-s în iarmaroc.

Pe laviţă nu-i apă în ulcioare
N-a mai plouat de vreun an
Arde ţărâna albă sub picioare
Şi se aprind iţarii sub suman.

Pe uliţă dansează paparude
În ritm demonic ca de iele
Cobind că-n cer şi pe pământ
Nu vor mai fi râuri şi vâlcele.

În sat und’ se sfârșește veşnicia
Seceta este un semn fatal
C-a început deja apocalipsa
Căldurii la nivel global.



vezi mai multe poezii de: marin.mihalache




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.