Căldură mare
Din timp în timp, distins, îți mai ascunzi piciorul,
Pe scaunul din bar, nu poți lungi fustița,
Eu, limonada rece, ți-aș bea-o cu ulciorul,
Prea-i cald, degeaba țugui apetisant buzița,
Azi mi-am vândut pe-o bere năravul cu amorul...
Alăturea de mine, o damă languroasă,
Cu orchestrate gesturi admiră temerar,
Vitrina de-nsetați din sala zgomotoasă,
Șampania ea-și soarbe cu buze roșii, rar,
Eu plăsmuiesc piscine din gheața-i răcoroasă...
De se deschide ușa, căldura ne inundă.
Asfalturi și betoane hrănesc încă un soare.
Stă umilit orașul sub dușmănoasă undă,
De riscuri povestesc sirene de salvare,
Nu intră cea cu coasa, într-o tavernă scundă...
Aici e țărmul sigur nu patul de acasă!
Pozez în "vertical" pe scaunul din bar,
Când mai comand o sticlă, o văd ca pe-o mireasă,
Care spumos își urcă răcoarea în pahar
Și-apoi zărindu-mi ochii, descrește rușinoasă...
Degeaba, domnișoară, îți mai destinzi piciorul,
Vitrina cu bărbați e-acum în altă transă,
Toți cer să se aprindă în bar, televizorul,
E meci iar favoriții mai au ( se pare)-o șansă,
Pe care n-o ai tu, în joaca... de-a amorul.
Chiar dama languroasă cu buze moi și roșii
Nu știe că din bere, eu m-am trezit poet!
Știu scena cu plecarea, dar n-ador mincinoșii
Și nu-mi clatin eu berea, să facem un duet
Să-mi strig fidelitatea, ca-n bătături
cocoșii...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.