În noaptea-aceea am uitat de toate:
De ape, de primejdii și părinți.
Eram copila ce credea că poate
În urne de iubire pentru sfinți,
Se-ntâmplă în mine cum se-ntâmplă şi-n voi
Pomeţii răpuşi ai iubirii din noi ,
Să doară.
Să doară aşa cum doar moartea te doare
Cine eşti, străine? Ce-ai venit să ştergi ?
Gândurile mele, amintirea lui,
Celui pentru care viscolul de-afară
Mă mai poartă încă peste mări hai-hui?
Am să plec la oraş, am să plec,mamă,zău
Să respir pulsul grabnic al timpului meu
Am să plec la oraş să mă-nghită mulţimea
Să uit jugul şi boii şi pe lelea Catrina
Leagă-mi ochii
Leagă-mi vara!
Strigă-mi plopii!
Poartă-I seara ,
Să-mi spună cineva şi să-mi arate calea,
De la-nceput de lume şi pan'la "pas în doi":
Acum suntem pe culme , acum ne-apucă jalea
Şi stoluri mari de vulturi se satură din noi