Când bate vântul prin casă
Și ploaia plânge la geamuri,
Uităm ori nu ne mai pasă
De pomii rămași fără ramuri!
Când prin odăi doar pustiul
Își toarce tăcerea-n surghiun,
Gândul și dorul nebunul
Trec pragul în zbor de taifun.
Când te trezesti dimineața
Te mângâie cerul senin,
Alta îți este azi viața
Şi cafeaua-i cu gust de pelin!
Stai cu privirea pe zare
Strivind depărtarea în pumni,
Lacrimi te prind între gheare,
Iar inima se zbate-n cărbuni.
Clipele trec măsurate
De un ceas anume oprit,
Zilele par neschimbate
Sub un cer abătut, ostenit!
Rochii în alb de mătasă
Plutesc prin pomi fără ramuri.
Când bate vântul prin casă,
Doar noaptea rămâne la geamuri!
vezi mai multe poezii de: CTN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Şi eu mă bucur de prezenţă, danab!
CTN (autor)
joi, 30 iulie 2015
frumos...frumos...frumos...
ma bucur sa te pot citi...
danab
joi, 30 iulie 2015
Mulţumesc din inimă tuturor!
CTN (autor)
miercuri, 29 iulie 2015
poem frumos si bine asezat
darius
miercuri, 01 iulie 2015
Subscriu la cuvintele Criticului.
andreionthepoetry
miercuri, 01 iulie 2015
frumoasa poezie si pot spune ca ai un mare potential creativ...
te mai astept...
CRITICUL BLIND
marți, 30 iunie 2015
Foarte profunda si frumoasa. Te felicit
bobo
marți, 30 iunie 2015