obloanele se-nchid la miezul nopţii
când luna pare veștedă şi grea
iar ea
se ţine de o margine de stea
cu ochiul ațintit în buza porții
foşneşte primăvara prin poteci
când luna pare veștedă şi grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea şi cu buzele ei reci
nici urşii nu-şi mai caută bârlog
când luna pare veștedă şi grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
acelaşi dumnezeu, mut şi olog
1 februarie 2018, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.