Cand luna - NathalieFree
Poezie adăugată de: NathalieFree

    duminică, 03 decembrie 2017

Petale cad peste albastrul unui cer al neimplinirii
Uitat adanc in pleopele inchise peste veac
Ce poate un biet inger sa-i ceara nemuririi
Cand buzele ingemanate cu soarele, ii tac.

Cand luna cea greoaie se apleaca peste valuri
Cu razele-i avide de suflet si de spleen
Toti zeii de cuvinte incremeniti in aur
Renasc peste pamantul impodobit cu spini.

Vapaia unui suflet isi arde visatorul
Secand margeanul apei,umpland clipa de dor
Iar orele salbatic isi torc gemand fuiorul
Rotind peste adancuri un nufar calator.



vezi mai multe poezii de: NathalieFree




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.