Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXI

Dă-mi aripe să zbor printre luceferi
Ce strălucesc prin ochii tăi nestinşi,
Să mă aşez în dimineţi pe nuferi
Cu lacrima-aşteptărilor deprinşi.

Risipescu-mă-n nisipuri
Ca-n mii de videoclipuri

Risipescu-mă în ape

Petale cad peste albastrul unui cer al neimplinirii
Uitat adanc in pleopele inchise peste veac
Ce poate un biet inger sa-i ceara nemuririi
Cand buzele ingemanate cu soarele, ii tac.

În limbajul iubirii,
Ascult vocea naturii,
Totul pare atât de frumos!

Îmi sărbătoresc rănile cântând

Costel Zăgan

S-a îngrozit pădurea trezită-n dimineață
De albul ce-a-nvelit-o cu nedoritu-i voal,
Se zvârcolește râul sub platoșa de gheață,
Iar frigul este rege-n tabloul hibernal.

Mi-aş fi dorit să spun mai mult
La alţii despre Tine..
De multe ori eu am tăcut..
Şi-acuma mi-e ruşine.

Inima îți deschide,rămâi goală,
Dă spasmele nopții din tindă afară,
Primeste-ma tot asa gol lângă tine,
Să simt rosul cum iti curge prin vine,

prefer să merg desculț
las șireturile pentru
țesătorii de ițe
sinucigașilor

Indiferent ce-aș face, în ochii tăi,
N-o să fiu niciodată așa cum vrei
Și orice haină aș pune peste mine
Nu m-ar acoperi destul de bine,