Când noi croim iar basme,
vrem, zi de zi, mai sus —
Urcăm pe culmi de munte
din proaspăt rumeguș.
Ne-mbată-al lui miros
de ceară și răcoare
și, amețiți, cădem
la Zeus la picioare.
În visul nostru dulce
străbatem șapte zări,
iar pe-nserat vâslim
cu sârg pe alte mări.
Luăm basmul lângă noi —
să fie bun amic —
Îi punem și un Zmeu
la degetul cel mic.
Icar ne ispitește
cu zborul său ușor.
Povestea face-n ceruri
de zeci de ori ocol.
Când omul, prin poveste,
vrea să te amăgească,
e doar fiindcă-și dorește
o lume îngerească.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu drag de poezie! Mă bucur că un vers al meu a inspirat. Este una dintre cele mai curate forme de dialog între poeți. Felicitări pentru această poezie care împletește basmul cu mitul și visul cu dorința de a urca mereu mai sus!
Manuela Munteanu
luni, 26 ianuarie 2026
Ii mulțumesc Manuelei Munteanu pentru scânteia de inspirație pe care mi-a oferit-o.
Versul ei — „Fără dor de viață, zborul scrie basme.” — care m-a incitat să scriu și eu despre basme.
Poezia mea nu se ridică la nivelul metaforelor din creația sa, însă muza mea așa vede basmul și povestea.
Elyana (autor)
luni, 26 ianuarie 2026