Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.
C-un simţ arid, avid cerşeam să plouă,
Conturul ud - abise sculpturale -
Clipa s-o facă, despicată-n două,
Să-nţepenească-n lumi imateriale.
Stârneai un vânt cu tonuri de furtună,
Predominant, adus la exaltare
De muta, implacabila chemare...
La baza scării, gânduri când se-adună,
Privirea ta căzu, inoportună :
La ce te-aştepţi ? Nimic nu-i nou sub soare!
(Din vol. Confesiuni pentru două generații)
vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ai un stil elegant de a scrie, imi place. Felicitări!
andreionthepoetry
luni, 06 iulie 2015
Foarte frumoasă ! Bine ai venit pe site !
mirimirela
duminică, 05 iulie 2015