Când trandafirii cântau romanța serii
Pe malul apei, în parcul fermecat,
Soarele cum strălucea în toiul verii,
Sub teiul înflorit… m-am amorezat!
Nu departe era o salcie pletoasă,
Crengile lungi spre pământ și le lăsa,
Aici am întâlnit fata cea frumoasă…
Care de mine nu se prea interesa!
Arunca doar câte-o privire pe furiș,
Păru-i blond, vântul ușor i-l despletea…
Ea printre crengi se stecură în luminiș;
Inima din mine puternic bătea!
-De unde vii frumoasă fată bălaie,
De îmi vrăjești clipele cu al tău surâs?
I-am zis. Inima-mi deschisă, vioaie…
Atunci, după o zână din basme a plâns!.
Nu mai aveam asupra ei stăpânire,
Fata cea blondă din vis, m-a fermecat,
Inima-mi orfană, plină de iubire,
Să-L iubească pe Divin s-a apucat!
vezi mai multe poezii de: Artangel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.