am uitat să aduc bunicilor acea fericire lăsată pe ulița satului
n-am realizat ce ușor mă purta pașii
si că pe drum am pierdut o parte din mine
am vrut să mă-ntorc uitând de eșec
dar unii au săpat șanțuri înconjurate de garduri și spini uriași
pădurile tăiate și Izvoarele otrăvite
pe marginea drumului teiul ardea și pe când
încercam să mă salvez
alergând am scăpat jurnalul mamei
în care avem
singura poză cu ea
singura poză cu el
poza cu mine
cândva
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.