Trec orele cu-aripi incandescente,
Le arde vântul înroșit de soare,
Spinarea orizontului tresare
Sub droaia de sclipiri fosforescente.
În țări de foc se odihnește-înaltul,
Departe de albastre evantaie
Și clocotește lumea-n vâlvătaie,
De crapă smoala iadului - asfaltul.
Palpită viața-n rod și-apoi mustește
Fetid, de parcă Dumnezeu se-amuză,
Se gălbejește verdele în frunză,
Iar clipa din ceasornic se topește.
Prea multe zile-n flăcări deodată,
Ca niște mânji, cu coamele din stele...
Întreaga vară caută cișmele
Să își îmbete gura însetată.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.