Octombrie-a venit c-un cântec nou
În simfonia stropilor de ploaie
Ce strălucesc pe ale toamnei straie
Surprinse în al anului tablou.
Se-aude slab demersul său timid,
Căci stă în umbra vechilor cântări
Ce, încă, lasă urme pe cărări
Și-n ziduri groase, inima-și închid.
Am să mi-l iau în suflet, să-i arăt
Un drum nestrăbătut, de-un alb frumos,
Ca o lumină-n brațe de omăt.
Cu noul cânt, cu-așa un glas duios,
Octombrie , în mod miraculos,
Va deveni al anului desfăt.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu