CÂNTEC
Un cântec e toată iubirea din mine
Ce sună lumină pe note de dor
Şi simt portativul arzând orbitor
Sub cheia de sol în trupuri aldine.
Un cântec e viaţa ce-o dă Dumnezeu
Prin pântecul mamei purtat cu mândrie,
Şi fără de cântec e viaţa pustie
Iar drumul spre stele e greu, tare greu!
Să nu ratăm note, greşelile noastre
Pot face din doină un cântec de jale.
Podeşte-mi spre tine cu note o cale
Iar eu lângă ele pun păsări măiestre
Să-ţi apere somnul cu cântecul lor.
Mă-ncearcănă tobe şi totul vibrează
Pe cântecul vieţii unii nu mai dansează,
Sunt doar amintiri cu iz de folclor.
Şi totuşi e viaţa un cântec celest
Ce pare finit dar renaşte mereu.
În opera lumii un rol am şi eu
Şi-ncerc să mi-l joc şi demn şi onest.
Un cântec de viaţă-i un cântec frumos
Şi doar ascultându-l ciudat mă-nfior!
De ce să-ncerc Doamne să fiu dirijor
Când cel răstignit a fost Domnul Cristos?
Orchestra din jur îşi continuă cântul.
Ascult şi-mi îndrept către margine gândul.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos, domnule Stomff, e o placere când citesc poeziile dumneavoastră, versuri bine structurate în armonie cu mesajul poetic.
Cu stimă.
ALapis
joi, 08 octombrie 2015
Extraordinare versuri! Ce frumos final...
"De ce să-ncerc Doamne să fiu dirijor
Când cel răstignit a fost Domnul Cristos?"
Si ultimele doua versuri... Superb!!!
andreionthepoetry
joi, 08 octombrie 2015
foarte frumoasa..
cu drag,
danab
miercuri, 07 octombrie 2015
Poezia ta vibrează, Andrei ! Cu bucurie și nerăbdare te citesc de fiecare dată.
Cu drag,
mirimirela
miercuri, 07 octombrie 2015
Simt fiecare vers al poemului tau.
Cu admiratie si pretuire Stomff.!
Sanda
miercuri, 07 octombrie 2015