Flori de vară, flori de vară,
Simt parfumul vostru iară
Și, privindu-vă, mă-ntreb
Ce vis nou să îmi înjgheb.
Flori de vară, flori de munte,
Peste pletele-mi cărunte,
Trece-un vânt ce-alungă norii
Și îi face loc dogorii.
Flori de munte, flori divine,
În căldura care vine,
Cum or să v-ajungă vouă
Picăturile de rouă?
Flori divine, flori frumoase,
Sânzienele, duioase,
Vă vor pune-o vorbă bună,
Căci le trebuie cunună.
Ele, doar cu un cuvânt,
Vor avea succes la vânt
Și cu ploi o să apară,
Flori de munte, flori de vară.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu