CAPCANA
Constat cu-amărăciune c-am fost doar o capcană
În care-ai stat captivă din ce în ce mai greu.
Eu am iubit cu ochii dar am iubit mereu!
Şi cui să-i pese oare că sunt acum o rană?
Firavul meu corpuscul de apă şi de tină,
Cel obosit de toate acele ce au fost,
A vrut (ciudată voie!) să-şi afle adăpost
În singurul izvor de viaţă şi lumină.
Am zgândărit destinul şi el m-a pedepsit.
Căci nu mă poate nimeni iubi aşa cum sunt,
Amestec fără noimă de cer şi de pământ.
Dar te iubesc amarnic! Amarnic te-am iubit.
Simt, n-am să-ţi mai dezmierd decât în gând făptura.
Şi n-am să-ţi mai sărut nici buzele fierbinţi.
Voi cumpăra plăcere, arar, cu doi arginţi
Şi-atunci voi da din mine nu dragostea, ci ura!
Te du şi află-ţi drumul pe care ţi-l doreşti.
Eu voi rămâne-n tine, ascuns în amintiri.
O palidă scânteie a unei mari iubiri.
Te du! Te du iubire! Ai dreptul să trăieşti!
Mă sting. Mă sting alene. Nimic nu ne-nconjoară.
E frig, e întuneric şi simt cum mă topesc
Iar rănile din mine tot cresc. Iubesc şi cresc.
N-am fost şi nu sunt nimeni, căci nu vreau să te doară.
Ai suferit năprasnic dorindu-mă pe mine.
Mi-ai dat şi mied şi fiere voind să mă-ntaresti.
Apocalipsa-ncepe când nu mă mai iubeşti!
Mă macină conştiinţa. Am plumb topit în vine!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Deosebit! Mi-a făcut plăcere să vă citesc!
Alina Cristian
luni, 04 mai 2015
Ca de obicei esti la inaltime. Imi plac foarte mult poeziile tale
roxana
joi, 30 aprilie 2015
Frumoasă ,dar atât de tristă. ..
mirimirela
joi, 30 aprilie 2015
îmi place,elogiu adus iubirii.
ALapis
joi, 30 aprilie 2015