În răcnete de mare disperare suflu vânt de speranţă
Mistic răsună în creierii munţilor ce înconjoară pădurea sufletească
Sclipire de foc stins înviat într-o clipă de moarte vie
Aduce numai zile fierbinţi de neastâmpăr sufletesc poticnit în vreme de lăsată durere.
Spunând într-un înţeles păgân imagini se sting în zori
Noaptea ce veghează stă culcată pe stele de lumânări
Adusă la viaţă plânge spre ocrotirea bunelor griji de păcate, ce sting lumânări de foc stins.
vezi mai multe poezii de: grmtl