Careless Whisper
Ea sună la fel.
Așa o ascultam și când împietream în lumini multicolore,
și când ochii mei se vărsau albaștri în nedumeririle mute.
Același ritm trăiește în aerul serii.
Doar eu am trecut prin brâul atâtor oglindiri
păstrându-mi privirea de catifea peste ocol și vatră,
în aceeași căutare a mâinii
care ține în palmă nebănuitele drumuri.
Uneori, trebuie să mă iau pe brațe, să mă ridic la mișcare,
să îmi amintesc cum se vorbește cu omul iubit,
cum se împing în viață colțurile buzelor.
Alteori, am brațe și aripi de suit în priviri nădejdile sănătoase
nu doar pentru bătătură,
ci și pentru plopii care străjuiesc calea posibilităților.
Da! Știu! De pe umărul drept,
se aud șoapte de rouă,
coboară fire de mătase,
ghidând în ecouri eternitatea.
Nu despre orice poți vb cu alții.
Să îmi ascult, să îmi ascut sufletul!
Să îți ascult inima!
Să fiu mereu dragoste! (23.07.2025)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.