I
O furtună de petale albe,
Boboci care își deschid pumnii de bebeluș
În mâinile florilor late.
II
Trandafiri roșii alergând în sus,
Cățărându-se în ghearele vieții
Îmbibați în purpuriu.
III
Coamă de frunze zdrențuite
Ținând speranțe aurii și subțiri
Împotriva călcării în picioare
În gropi și râpe.
IV
Bruscă și tăcere:
Doar înăbușirea
Vânturilor întunecate și singuratice--
Cântece de leagăn mărețe pentru cei care dorm mult.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg