Ochii tăi și valea sunt amintiri.
Ochii tăi sunt foc și valea este un vas.
Aici răsăritul lunii s-a strecurat peste linia pădurii.
Aici am întors ceștile de cafea cu susul în jos.
Și ochii tăi și luna au măturat valea.
Te voi revedea mâine.
Te voi revedea peste un milion de ani.
Nu-ți voi mai cunoaște niciodată ochii întunecați.
Acestea sunt trei fantome pe care le păstrez.
Aceștia sunt trei câini roșii ca sumacul cu care alerg.
Totul se înfășoară și se înnoadă într-o ghicitoare:
Am luna, linia pădurii și pe tine.
Toți trei au dispărut -- și eu îi păstrez pe toți trei.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.