Chipuri a două eternități mă privesc neîncetat.
Unul este Omar Khayyam și licoarea roșie
în care oamenii uită de ieri și de mâine
și-și amintesc doar vocile și cântecele,
poveștile, ziarele și certurile de azi.
Celălalt este Louis Cornaro și un vicleșug subtil
al unor mese chibzuite și frugale, întinse pe ani chibzuiți și scurți,
lăsând Moartea să deschidă ușa doar câte puțin, pas cu pas.
Am un vecin care jură pe Omar.
Am un vecin care jură pe Cornaro.
Amândoi sunt fericiți.
Chipuri a două eternități mă privesc neîncetat.
Să privească.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.