Vei veni într-o zi într-un văl de iubire,
Fără lacrimi ca roua, impetuoasă ca ploaia,
Bronzul soarelui va fi pe pielea ta,
Torsul brizei în vorbirea ta murmurată,
Vei poza cu o grație de floare de deal.
Vei veni, cu brațele tale subțiri și expresive,
O atitudine a capului pe care niciun sculptor nu a surprins-o
Și nuanțe rostite cu umărul și gâtul,
Fața ta într-o trecere și revenire de stări
Tot atâtea cât cerurile în schimbare delicată
De nori și soare albastru și pâlpâitor.
Totuși
Poate că nu vii, o, fată a unui vis,
Putem doar să trecem pe măsură ce lumea trece
Și să luăm dintr-o privire a ochilor în ochi,
Un film de speranță și o zi amintită.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.