Întrebat-am dascăli ce predau despre noima vieții
să-mi spună ce-i fericirea.
Și-am fost la faimoși diriguitori, care ocârmuie munca a
mii de oameni
Toți au clătinat din cap și mi-au răspuns c-un zâmbet
de parcă aș fi încercat a-i trage pe sfoară.
Iar apoi într-o duminică după amiază ieșii să hoinăresc
de-a lungul râului Desplaines
Și-am zărit sub copaci un pâlc de unguri cu nevestele
și cu odraslele lor și alături un butoiaș de bere
și-un acordeon.
Traducere Ion Caraion
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.