Luna dublă – una pe fundalul înalt al vestului,
cealaltă pe curbura oglinzii râului,
Luna de foc a cerului și luna de apă a râului –
le duc acasă într-un coșuleț atârnat de un cot,
un cot atât de mic, atât de mic, undeva în mintea mea.
Le-am văzut aseară: o lună-leagăn, o lună cu două coarne,
o lună a începuturilor pline de speranță, o lună ca de copil,
din care toate inimile tinere își pot făuri o imagine.
Râul – îmi amintesc asta ca pe un tablou –
râul era bucla de sus a unui semn de întrebare scris.
Știu acum că e nevoie de mulți, mulți ani pentru a scrie un râu,
o buclă de apă ce pune o întrebare.
Iar stelele albe se mișcau odată cu luna, o stea roșie continua să ardă,
iar Carul Mare se afla aproape chiar deasupra capului.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.