Iubește macii roșii ca sângele ca o grădină în care să se plimbe.
Într-o rochie albă lejeră, ea merge
și un copil nou trage de frânghii în corpul ei.
Cu capul spre vest seara, când roua se târăște,
Un fior de bucurie îi străbate oasele și fibra toracică:
Iubește macii roșii ca sângele ca o grădină în care să se plimbe.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.