[L-au ridicat din iarbă, unde zăcuse două zile în ploaie cu o bucată de șrapnel în plămâni.]
Veniți la mine doar cu jucării acum...
O imagine cu o femeie cântăreață cu ochi albaștri
Stând lângă un gard de nalbe, maci și floarea-soarelui...
Sau un bătrân pe care îmi amintesc că stătea cu copiii spunând povești
Despre zile care nu s-au întâmplat nicăieri în lume...
Gata cu fierul rece și real de mânuit,
Format pentru o plimbare drept înainte.
Aduceți-mi doar lucruri frumoase și inutile.
Doar lucruri vechi de casă atinse la apus în liniște...
Și la fereastră într-o zi de vară
Galbenul noului vas cu unt
Stătea pe fundalul roșului noilor trandafiri cățărători...
Și lumea era numai jucării.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.