„Dragostea-i o ușă pe care o vom deschide împreună”,
Așa și-au spus unul altuia sub calmul lunii,
Într-o seară când iz de pământ și de frunze-n putrezire,
amestecat cu-ncolțiri de cartofi și de trandafiri
venea pe-un vânt.
În ceasurile târzii ale serii aceleia au privit mult la lună
și au numit-o
nasture de argint, ban de aramă, biscuit de bronz,
placă de aur, diademă dispărută,
pălărie de-alamă picurând din ape adânci.
„Oameni ca noi
ca noi doi
stăpânim luna.”
Traducere Ion Caraion
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.