Am rugat o prietenă țigancă
Să imite o imagine veche
Și să rostească o înțelepciune veche.
Ea și-a desenat durerea,
Și-a făcut gâtul și capul
Piesa de sus a unui obelisc de pe Nil
și a spus:
Smulge-ți călușul din gură, copilă,
Și fii liberă să taci.
Nu spune nimănui nimic, căci nimeni nu ascultă,
Totuși, ține-ți buzele pregătite să vorbească.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg