Apoi a venit, Oscar, vremea tunurilor.
Și nu exista pământ pentru om, nici pământ pentru țară,
Dacă nu răsăreau tunuri
Ca să-și grăiască limba.
Felul în care mergea lumea stătea tot în tunuri.
Legea unui Dumnezeu ce ține marea și uscatul despărțite,
Legea pruncului ce suge lapte,
Legea stelelor ținute laolaltă,
Toate dormeau și lucrau în mințile oamenilor,
Creând tunuri cu bătaie de douăzeci de mile, tunuri de șaizeci de mile,
Grăindu-și limba
Despre cum nu există pământ pentru om, nici pământ pentru țară
Dacă nu... tunuri... dacă nu... tunuri.
Era un copil care voia ca luna să fie doborâtă de pe cer,
Cerând unui tun cu bătaie lungă să prindă luna,
Să învingă sfidările lunii,
Să cucerească ceva, orice,
Să iasă învingător și să câștige ziua,
Să le arate că mersul lumii stătea tot în tunuri.
Era un copil care voia ca luna să fie doborâtă de pe cer.
Visau... în vremea tunurilor... la tunuri.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.