Știi cum se înfiripă visul? Cum, dacă vara ocolește pe unul dintre noi,
amândoi pierdem vara –
Vara, când plămânii pământului trag aer în piept
pentru a trece la dimineți cu glas de contralto grav,
când frunzele verzi de porumb străpung pentru prima oară
solul negru și reavăn –
Și încă o dată trag aer în piept pentru melodia argintie de soprană
a cântecelor lunii, în nopțile luminoase când pământul e mai ușor decât un fulg,
iar munții de fier – mai ușori decât puful de gâscă –
Așa că te voi căuta atunci în nopțile luminoase, în râsul fâșiilor de argint
de sub un nuc-american de pe deal.
În vârfurile atente ale nucilor, în mișcarea frunzelor lor în vânt,
în unduirea ce amintește de apa lentă a mării peste reflexiile argintii din bătaia vântului –
Te voi căuta.
vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.