Pentru Marianne Moore
Dacă ideea de imortalitate este exclusă,
acolo mai rămân praful,
iarba,
apa care formează băltoace,
tufele-n care ciripesc păsările,
un anume mister simplu al cărui temei
este o umbră trecătoare.
Acolo, la sfârşit, mai rămâne viaţă –
încăperea unde o femeie-şi trage ciorapii,
cealaltă încăpere, poate alăturată,
unde o pereche se dezbracă
şi se îmbrăţişează, pentru ca apoi
să spună :
noi nu vom muri.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Carlos Barbarito
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.