Cum să te trezești fără să suferi?
Să o iei de la capăt, dar să eviți oribilul?
Somnul mă transportase
în acel regat lipsit de viață
iar eu stam nemișcat fără tragere de inimă.
Cum să repeți, zi de zi,
fabula ne încheiată,
să suporți asemănarea dintre asprimea
lucrurilor de mâine și asprimea lucrurilor de azi?
Cum m-aș putea feri de rănile
pe care întâmplarea le deschide în mine,
orice întâmplare
care-mi aduce aminte de Terra și de
purpura ei dementă?
Și mai cu seamă de acea rană pe care singur
mi-o fac, ceas de ceas, călău
de inocent ce nu sunt?
Nimeni nu răspunde, viața-i de piatră.
traducerea Dinu FLĂMÂND.
vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.