Există și în cer un ceas de melancolie.
Oră dificilă, când pătrunde în suflete îndoiala.
De ce am făcut lumea? Se întreabă Dumnezeu
și își răspunde: Nu știu.
Îngerii îl privesc cu reproș,
li se pleoștesc aripile.
Toate ipotezele: precum grația, eternitatea, iubirea
cad, ca penele.
Iată o altă aripă, cerul se deschide.
Atât de blând, nici un tunet nu semnalează
momentul dintre tot și nimic,
altfel spus, tristețea lui Dumnezeu.
traducerea Dinu FLĂMÂND.
vezi mai multe poezii de: Carlos Drummond de Andrade
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.