Revarsă trandafirul aromele-i subtile,
E vaza o fântână care-mi răsfață gândul,
Rotite în pahar, tentații volatile,
Îneacă-n curcubeie durerile-mi de-a rândul.
Am evadat o clipă din caruselul vieții,
Secundele sunt veacuri la mine în odaie,
Spun rozele din vază că-i vinul, leac tristeții,
Și timpul se topește de dulcea ta văpaie.
Să mai bem vin, iubito cu sincere surâsuri,
Cuprinși de-a lor candoare vom prinde-a-ntineri,
Din trandafiri, petale vom presăra pe visuri,
Și-n pat până când lumea ne va descoperi!
În vin zăresc năluci din tinerețea mea,
Să le gust azi căci mâine va fi poate târziu,
Trezit e „carpe diem! ” ce până ieri dormea,
Migrez năuc de-arome spre-obraz trandafiriu...
Pe Creator cu jertfa nu trebuie să-nfrunți,
În vin afli frecvența de taină a iubirii,
Păcat nu scrie-n ochii pe care îi săruți,
Căci dragostea uimește și mărginirea firii...
Tu cea de soartă scrisă cu chip de heruvim,
Spre culmi de împlinire ridică-ne amorul,
Până ce zorii zilei ne vor zâmbi sublim
Și-nvinse tu și luna veți părăsi decorul...
Mai dă-mi buzele-aprinse cât încă nu sunt lut,
În vânt mulți ani din viață, nădejdi au risipit,
Azi am fugit de râme ce viața mi-au umplut,
Dar farmecul secundei de-amor, m-a potopit...
Am părul nins dar timpul voi ști a-l drămui,
Cea mai frumoasă roză parfumul mi-l va da,
Săruturile-ți dulci, prelung le-oi vămui
Și voi afla balsamul pentru uitarea grea.
Voi izgoni din suflet „copacul întristării”,
Sfida-voi hleiul cel grăbit să-mi fie gazdă,
Voi răsfoi cu sete iar cartea desfătării,
Din glia fericirii voi mai desprinde-o brazdă.
Ce este fericirea nu-i în „temnița” minții,
Nu-ți trebuie maestru creștin ori musulman,
Iubește adevărul, frumosul nu arginții,
Și cântul ciocârliei si roșul mac din lan!
Vreau să te văd iubito, cât inima mi-o cere,
Am fost forma impusă a apei din pahar,
Am fost rugă șoptită icoanei în tăcere,
Dar azi sunt cel ce sunt, grăunte plin de har!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.