Din sângele-mi ales să-ți curgă-n vene,
Îți vei croi un drum cu spini și lacrimi,
C-am fost sărac și prea multe probleme,
M-au tot împins pe drumul plin de patimi.
Eu n-am lăsat pe nimeni să lovească
În sufletul ce ne-a unit la masă...
Că-n ochii mei doar casa părintească,
O pot numi întotdeauna "casă".
Și-mi pare rău copilul meu și-acuma,
Că nu ți-am oferit ce îți lipsește.
Tu, iartă-mă de poți. Întotdeauna.
Că tatăl tău acuma se căiește!
Eu i-am cerul lui Dumnezeu iertare,
Să te privesc din capătul luminii...
Iar mie fără dor și îndurare,
Să îmi așeze-n creștet numa' spinii.
Voi suporta dureri și răni aprinse,
Sau voi umbla desculț pe-un drum cu pietre,
Să știu că porțile îți sunt deschise,
Și nu mai ai nici teamă, nici regrete.
Te voi privi din capăt de lumină
De-o fi să mor în noaptea cea pustie.
Dar tu să ști că nu ai nicio vină,
Când vei găsi doar praf în farfurie!
Să nu blestemi iubirea-mi de părinte,
Nepoții despre noi să povestească...
Și spune-le că gândurile sfinte,
Iau naștere în casa părintească!
Georgian Ionut Zamfira
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.